Spre dezamagirea mea,constat ca nici o persoana din jurul meu nu crede in shimbare,raportata la o persoana anume sau la cursul evenimetelor.
Viata imita arta,tindem spre perfectiune i-ar daca am gafat la un moment dat nu inseamna ca o vom face mereu.Pur si simplu sirul evenimentelor nu s-a derulat in favoarea noastra si am gandit cu totul si cu totul altceva decat cu creierul.
Referindu-ma strict la oameni,personal cred in shimbare.Cand spun acest lucru reiese faptul ca "probele" primei impresii s-au shimbat daca nu radical cel putin au pus la indoiala "teoria".
Inceputul este asociat cu perfectul,este asociat cu culoarea roz,este mereu frumos,asta legat de reatiile interpesonale .Se descopera insa pe parcurs viziuni diferite,implicare la nivele diferite,lipsa unor sentimente cautate...diverse finaluri nefericite care te influenteaza si in prezent sau banalul "nepotrivire de caracter",un joc de cuvinte pe care eu il urasc.
Totusi,pana sa te indragostesti de caracter trebuie sa iti placa ceva.
Unde sunt principiile?si de ce adesea ne inscriem intr-un concurs de orgoliu cu o persoana de la care nu avem nimic de castigat?
Ultima moda a vietii cotidiene este monotonia,graba care ne poarta zilnic in multi activitatile noastre profesionale ne schimba ideile,ne comprima timpul de a reflecta asupra celeilalte ramuri si anume viata personala.
Exista insa un tip de caracter care dealungul vietii isi stabileste unele sarcini prioritare plasand exact ceea ce mentionam mai sus,partea personala pe un plan secundar.
...To be continued...

